Dictionar

Rezultate principale (Adeziv):

Adeziv

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT adhaessivus

2. FR adhésif

3. EN adhesive

4. DE adhäsiv; anklebend

5. RU прирaстaющий; прилипaющий; плотно прилеraющий

6. HU tapadó, összeragadó


Rezultate secundare (Adeziv):

Adeziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.

2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.

3. (bot.) care se lipeşte şi se uneşte prin concreştere (celulă, disc).

4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.

5. substanţă care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.


Adezivitite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adhésivité)

1. proprietate a unui corp de a fi adeziv (I).


Adezivitite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adhésivité)

1. proprietate a unui corp de a fi adeziv (I).


Aracet

Parte de vorbire: s.
Origine: (n. com.)

1. acetat de polivinil, pastă fluidă, folosit ca adeziv.


Autocolant

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. autocollant)

1. I. care aderă, se lipește pe o suprafață fără a fi umezit; autoadeziv.

2. II. etichetă care se poate lipi fără a fi umezită; autoadeziv.

3. vinietă cu o față acoperită cu o substanță adezivă; autoadeziv.


Gecko

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. gecko)

1. şopârlă din ţările calde, având degete adezive.


Intarsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Intarsie, it. intarsio)

1. tehnică de ornamentare a mobilierului prin încrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din os, fildeș etc. sau din lemn de altă culoare; intarsiatură.

2. (stomatologie) ~ dentară = tip de obturație efectuată în cazul cavităților dentare foarte mari, sau când este necesar se procedeze la reconstrucția anatomică exactă a unei părți a coroanei, sau când există necesități estetice deosebite: reconstrucția părții lipsă a dintelui este efectuată în laborator și aplicată ulterior pe suprafața dintelui rămasă printr-o tehnică adezivă sau cimentare.


Izolirband

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Isolierband)

1. bandă adezivă izolatoare utilizată mai ales pentru izolarea cablurilor electrice.