OK
X
admiraţie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. admiration, lat. admiratio)
1.
sentiment
de
încântare,
de
apreciere
deosebită
(faţă
de
cineva
sau
de
ceva).
admirativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admiratif, lat. admirativus)
1.
(adesea
adverbial)
care
exprimă,
care
arată
admirație.
admirator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. admirateur, lat. admirator)
1.
(persoană)
care
admiră
ceva
sau
pe
cineva.
2.
~
secret
=
cineva
care
admiră
o
altă
persoană,
dar
își
păstrează
identitatea
secretă
față
de
acea
persoană.
admirabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admirable, lat. admirabilis)
1.
vrednic
de
admirat;
încântător,
minunat.
admirativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admiratif, lat. admirativus)
1.
(adesea
adverbial)
care
exprimă,
care
arată
admirație.
adoraţie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adoration, lat. adoratio)
1.
iubire,
admiraţie
nemărginită.
2.
divinizare,
veneraţie.
adulaţie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)
1.
faptul
de
a
adula;
admirație
fără
margini,
flatare
excesivă;
adulare.
2.
(var.)
adulațiune.
3.
(antonime)
detestare,
disprețuire.
anglomanie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anglomanie)
1.
admiraţie
exagerată
faţă
de
englezi
şi
de
obiceiurile
lor;
anglofilie.
aplauze
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. applauso, lat. apllausus)
1.
bătăi
repetate
din
palme
(în
semn
de
admiraţie,
de
mulţumire
etc.).