Dictionar

adoptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adopta)

1. acțiunea de a adopta; act juridic între două persoane (adoptatorul și persoana adoptată) ce stabilește relații juridice similare cu cele rezultate din filiație; adopție, înfiere.
2. însușire a felului de a vedea al altuia; însușire a comportamentului altuia.
3. acceptare a unei păreri, metode etc.
4. alegere cu predilecție.
5. aprobare prin vot a unui text legislativ; acceptare în urma unui vot.
 

adopție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adoption, lat. adoptio)

1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.
 

antropocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropocentrique)

1. privitor la antropocentrism, care aparține antropocentrismului (doctrină care plasează omul în centrul Universului).
2. care constă în adoptarea antropocentrismului (vorbind despre un sistem filozofic sau cosmologic).
 

dilatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dilatoire, lat. dilatorius)

1. (jur.) care caută să câștige timp, să întârzie o decizie.
2. califică un act care tinde să întârzie rezultatul unui proces sau adoptarea unui text de lege.
 

filibuster

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. fleeboster, germ. Filibuster)

1. practică constând în rostirea de discursuri interminabile, în Congresul SUA de cei care încercau să împiedice adoptarea unor legi nedorite.
 

inovație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. innovation, lat. innovatio)

1. schimbare, modificare; noutate.
2. rezolvare a unei probleme tehnice sau organizatorice prin adoptarea de soluții moderne, de perfecționări.
 

naturalizație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. naturalisation)

1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; naturalizare.
2. acțiunea de a conferi unui străin sau apatrid naționalitatea țării în care rezidă.
3. acțiune de introducere a unei specii de plante sau animale într-un mediu nou; aclimatizare.
4. operație prin care se menține aspectul naturii vii la un animal mort; taxidermie.
5. (fig.) adoptare a unor idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.
6. (var.) naturalizațiune.
7. (antonim) denaturalizare.