Dictionar

Rezultate secundare (Adorator):

Adorator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adorateur, lat. adorator)

1. cel care adoră pe cineva sau ceva.


Amorez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. amoureux)

1. iubit(ă).

2. (fam.) adorator, îndrăgostit.

3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.


Ignicol

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ignicole, cf. lat. ignis „foc” + colere „a adora”)

1. adorator al focului; pirolatru.


-LATRU, -LATRIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -lâtre, -lâtrie, cf. gr. latreia „adoraţie”)

1. „care se închină, adorator, adoraţie”.


Magism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. magisme)

1. religia vechilor perși, adoratori ai focului; mazdeism.


Ofiolatru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ophiolâtre)

1. adorator al şerpilor.


Pirolatru, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. pyrolâtre)

1. adorator al focului; ignicol.