Rezultate secundare (Adorator):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adorateur, lat. adorator)
1. cel care adoră pe cineva sau ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. amoureux)
1. iubit(ă).
2. (fam.) adorator, îndrăgostit.
3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ignicole, cf. lat. ignis „foc” + colere „a adora”)
1. adorator al focului; pirolatru.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -lâtre, -lâtrie, cf. gr. latreia „adoraţie”)
1. „care se închină, adorator, adoraţie”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. magisme)
1. religia vechilor perși, adoratori ai focului; mazdeism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ophiolâtre)
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. pyrolâtre)
1. adorator al focului; ignicol.