Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)
1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. adultérer)
1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adultération, engl. adulteration)
1. acțiunea de a adultera și rezultatul ei; falsificare, denaturare; alterare a unui text.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adultérin, lat. adulterinus)
1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)
1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adultérin, lat. adulterinus)
1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT falsus; spurius; pseudo-; adulterinus
3. EN pseudo-; false; spurious; untrue
4. DE falsch; pseudo-; unecht; scheinbar
5. RU лживый; ложный; псевдо-; фaлвшивый
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (curvă)
1. a duce o viață desfrânată; a trăi în desfrâu; a comite un adulter; a curvări, a curvăsări.
2. a avea relații sexuale numeroase cu diferite persoane; a se prostitua; a curvări, a curvăsări.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adultération, engl. adulteration)
1. acțiunea de a adultera și rezultatul ei; falsificare, denaturare; alterare a unui text.