Parte de vorbire: s.m. (pop.)
Origine: (din muiere)
1. bărbat muieratic, afemeiat.
2. bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o femeie.
Parte de vorbire: adj. (înv., reg.)
Origine: (muiere + -os)
1. caracteristic unei femei; femeiesc, muieresc.
2. care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; afemeiat.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (muiere + -otcă)
1. bărbat afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o muiere; (pop.) muiercea.
2. bărbat dominat de nevastă; bărbat lipsit de energie, care se lasă condus de femei.
Parte de vorbire: adj. (înv., reg.)
Origine: (muiere + -eț)
1. care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; afemeiat, muieratic.
Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (cf. grec. μπερμπάντης, it. birbante)
1. bărbat ușuratic care se ține de chefuri amoroase; bărbat afemeiat; crai.
2. om care duce o viață necinstită; hoț, pungaș, șarlatan.