Rezultate principale (Afinitate):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affinité, lat. affinitas)
1. potrivire, asemănare, apropiere.
2. proprietate a substanţelor de a se combina între ele.
3. (bot.) înrudire, apropiere generică.
4. (jur.) înrudire prin alianţă.
Rezultate secundare (Afinitate):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Affinität; Ähnlichkeit; Annäherung
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acidophile)
1. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenţi patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, ţesuturi).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. achromotophil, lat. achromatophilus)
1. care nu are afinitate pentru coloranţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénovirus)
1. grup de virusuri cu afinitate pentru mucoasa conjunctivală, faringială şi ţesutul limfatic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antipathie, lat. antipathia)
1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.
2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.
4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. argyrophile, germ. argyrophil)
1. care are afinitate pentru sărurile de argint.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auxochrome)
1. (hormon vegetal) care are rolul de a stimula sinteza pigmenţilor.
2. (grupare de atomi) care, introdusă în molecula unei combinaţii organice colorate, îi intensifică culoarea şi îi conferă afinitate pentru materialul pe care se aplică.