Dictionar

african, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.
2. adj. care aparțin Africii.
3. artă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă și animalieră, în țesături, orfevrărie.
 

africanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. africanisme)

1. particularitate a limbajului francez vorbit în Africa.
 

africanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. africaniste)

1. specialist în probleme, limbi sau etnologii africane; africanolog.
 

africanistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Afrikanistik)

1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.
 
 

africaniza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. africaniser)

1. a face african sau a da un caracter specific african.
2. a aloca personal african unei structuri.
 

africanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. africaniste)

1. specialist în probleme, limbi sau etnologii africane; africanolog.
 

africanistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Afrikanistik)

1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.
 
 

africaniza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. africaniser)

1. a face african sau a da un caracter specific african.
2. a aloca personal african unei structuri.
 

africanolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (africanologie, cf, fr. africanologue)

1. specialist în africanologie, disciplină care are ca obiect studiul Africii; africanist.
 

africanologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (african + -logie)

1. disciplină care studiază limbile și civilizațiile africane; africanistică.