Dictionar

agitator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agitateur)

1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mişcare a granulelor unui material.
 

agitatoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. agitatorisch)

1. care are caracter de agitație.
2. care servește sau se referă la agitație.
3. care aparține agitației sau agitatorului.
 

agitatoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. agitatorisch)

1. care are caracter de agitație.
2. care servește sau se referă la agitație.
3. care aparține agitației sau agitatorului.
 

fomentos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fomenteux)

1. care stârnește sau promovează tulburări, rebeliuni et cetera; agitator, provocator.
 

proclamaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. proclamation, lat. proclamatio)

1. comunicare oficială prin care se aduce la cunoştinţa publică un fapt de mare importanţă.
2. apel tipărit având un caracter agitatoric.