Dictionar

Rezultate secundare (Agnostic):

Agnostic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. agnostique)

1. I. referitor la agnosticism, doctrină conform căreia absolutul este inaccesibil minții umane; sceptic faţă de metafizică şi religie.

2. care este specific agnosticismului.

3. II. adept al agnosticismului.


Agnosticism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosticisme)

1. concepţie gnoseologică care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor.


Citodiagnostic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytodiagnostic)

1. diagnostic bazat pe examenul microscopic al ţesuturilor prelevate din organism; citoscopie.


Cromodiagnostic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromodiagnostic)

1. metodă de diagnosticare a tulburărilor funcţionale prin înregistrarea circuitului unei substanţe colorate introduse în organism.


Diagnostic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diagnostic, gr. diagnostikos)

1. determinarea de către medic a unei boli pe baza manifestărilor clinice şi de laborator; diagnoză.

2. (fig.) previziune, ipoteză pornind de la anumite semne.


Electrodiagnostic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrodiagnostic)

1. diagnostic prin excitabilitatea organismului la curenţi electrici.


Acatalepsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.

2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.

3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.


Acumetrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)

1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.


Agnostic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. agnostique)

1. I. referitor la agnosticism, doctrină conform căreia absolutul este inaccesibil minții umane; sceptic faţă de metafizică şi religie.

2. care este specific agnosticismului.

3. II. adept al agnosticismului.


Amblioscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. amblyoscope)

1. (med.) aparat utilizat în oftalmologie pentru diagnosticarea sau reabilitarea problemelor de ambliopie; sinoptofor.


Arteriocenteză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arterio- + -centeză)

1. (med.) prelevare de sânge arterial pentru diagnosticare; puncție arterială.


Artrocenteză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arthrocentèse)

1. (med.) puncție efectuată la nivelul unei articulații în scop terapeutic sau de diagnostic; puncție articulară.