Dictionar

Rezultate principale (Ajusta):

Ajusta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ajuster)

1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).

2. a potrivi pe corp (o haină).

3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.


Rezultate secundare (Ajusta):

Ajustabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ajustable)

1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.

2. (antonim) inadaptabil.


Ajustaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajustage)

1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.

2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului feţelor a două piese care se întrepătrund.


Ajustare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ajusta)

1. acțiunea de a ajusta; ajustaj, potrivire, adaptare.


Ajustat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vb. ajusta)

1. (tehn.) mărime care măsoară exactitatea contactului fețelor a două corpuri; ajustare, ajustaj.


Ajustat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. ajusta)

1. (despre o piesă tehnică) potrivit, adaptat, acomodat.

2. (despre o haină) potrivit pe corp.


Reajusta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réajuster)

1. a ajusta ceva din nou; a adapta unei noi situaţii.


Adaptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.

2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.

3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.

4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.


Ajustabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ajustable)

1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.

2. (antonim) inadaptabil.


Ajustaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajustage)

1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.

2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului feţelor a două piese care se întrepătrund.


Ajustor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ajusteur)

1. muncitor calificat în operaţii de ajustare a unor piese.


Coaptaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coaptation)

1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiaşi individ formate independent unul de altul, unul în cavitate şi celălalt în relief.

2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate.


Cupare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. coupage)

1. tăiere, retezare.

2. (spec.) operaţie estetică de „ajustare” a urechilor la câinii de rasă.