Rezultate principale (Ajusta):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ajuster)
1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.
Rezultate secundare (Ajusta):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ajustable)
1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajustage)
1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului feţelor a două piese care se întrepătrund.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ajusta)
1. acțiunea de a ajusta; ajustaj, potrivire, adaptare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vb. ajusta)
1. (tehn.) mărime care măsoară exactitatea contactului fețelor a două corpuri; ajustare, ajustaj.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. ajusta)
1. (despre o piesă tehnică) potrivit, adaptat, acomodat.
2. (despre o haină) potrivit pe corp.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réajuster)
1. a ajusta ceva din nou; a adapta unei noi situaţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)
1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ajustable)
1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajustage)
1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului feţelor a două piese care se întrepătrund.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ajusteur)
1. muncitor calificat în operaţii de ajustare a unor piese.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coaptation)
1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiaşi individ formate independent unul de altul, unul în cavitate şi celălalt în relief.
2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. coupage)
2. (spec.) operaţie estetică de „ajustare” a urechilor la câinii de rasă.