Dictionar

Rezultate principale (Alb):

Alb

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. albus)

1. culoare albă.

2. obiect sau substanță de culoare albă.

3. expr. negru pe ~ = în scris.

4. a semna în ~ = a iscăli cu anticipație un act, acordînd deplină încredere celui care urmează să-l completeze; fig. a acorda cuiva încredere deplină.

5. ~ul ochiului (sau ochilor sau de ochi) = sclerotică.

6. ~ de plumb = ceruză.

7. ~ de zinc = oxid de zinc (substanță folosită în vopsitorie).

8. ~ de balenă = spermanțet.


Alb

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT albus; candidus; niveus; ermineus

2. FR blanc

3. EN white

4. DE weiß; glanzlos weiß

5. RU белый

6. HU fehér


Rezultate secundare (Alb):

Alb ca zăpada

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT niveus

2. FR blanc comme la neige; blanc de neige; nivéen

3. EN snow-white; niveous

4. DE schneeweiß; reinweiß

5. RU снежно-белый

6. HU hófehér, fénylő fehér


Alb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. albus)

1. care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele.

2. expr. ~ la față = palid.

3. ba e ~ă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice.

4. nici ~ă, nici neagră = a) nici așa, nici așa; b) fără multă vorbă; deodată.

5. strânge bani ~i pentru zile negre = fii econom, fii prevăzător.

6. armă = armă cu lamă de oțel.

7. carne = carne de vițel sau (piept) de pasăre, p. ext. carne de pește.

8. hârtie (sau coală) = hârtie (sau coală) nescrisă.

9. rând ~ = spațiu nescris între două rânduri scrise.

10. rasă = unul dintre grupurile de popoare în care este împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii.

11. cărunt.

12. expr. a scoate (cuiva) peri ~i = a necăji mereu (pe cineva).

13. (despre oameni, adesea substantivat) care aparține rasei albe.

14. incolor, transparent.

15. fig. limpede, luminos, însorit.

16. expr. noapte = noapte petrecută fără somn.

17. nopți ~e = nopți luminoase, obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° și 65° nord și sud.

18. zile ~e (sau, rar, lumea ~ă) = viață tihnită, fericită.

19. (în basme) lumea = lumea reală.

20. (pop.; substantivat, f. art.) zorii zilei.

21. nevinovat.

22. (despre versuri) fără rimă.

23. (adesea substantivat) care aparținea mișcării contrarevoluționare în perioada războiului civil din Rusia; contrarevoluționar.


Alb-gălbui ca fildeşul

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT eburneus; eburnus; eborinus

2. FR ivoire; blanc ivoire; éburné; jaunâtre-blanc d’ivoire

3. EN ebourneous; eburneous; eborine; ivory white; colour of ivory; ivory yellowish white

4. DE elfenbeinweiß; elfenbeinfarben; gelblich weiß

5. RU желтовaто-белый; цветa слоновой кости

6. HU sárgásfehér, mint az elefántcsont


Alb-lucios

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alb + lucios)

1. sidefiu.


Albadă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. albada)

1. cântare susținută în aer liber, în zori de zi, la ușa sau sub ferestrele unor persoane; alboradă.

2. (antonim) serenadă, serenată.


Albanez, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. albanis, it. albanese)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.

2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.


Acacia

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.


Acarioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acariose)

1. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni.

2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înţepăturile unor acarieni.


Acetamidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.


Acetilenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.


Acetilsalicilic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug şi analgezic, obţinută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).