Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béryllium)
1. metal alb-cenuşiu, ductil, maleabil, foarte dur şi uşor, în unele aliaje uşoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuth)
1. metal alb-cenuşiu, lucios, cu reflexe roşietice, sfărâmicios, folosit în aliaje uşor fuzibile în industrie şi în medicină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrome)
1. metal alb-cenuşiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oţelului inoxidabil şi la cromare.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. diaspore)
1. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă.
2. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenuşiu sau brun, în zăcămintele de bauxită şi în rocile metamorfice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gallium)
1. metal moale alb-cenuşiu, foarte uşor fuzibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mangan)
1. metal dur şi sfărâmicios, alb-cenuşiu, foarte răspândit în natură, folosit la elaborarea unor aliaje.