Dictionar

Rezultate principale (Alchimie):

Alchimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. ştiinţă ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur şi argint şi aflarea unui leac. („elixirul vieţii”)2. subtilitate, analiză subtilă.


Rezultate secundare (Alchimie):

Alchimist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă transmute metalele comune în aur.

2. (var.) (înv.) alhimist.


Ermetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hérmétique)

1. care astupă, etanşează perfect.

2. (fig.) greu de înţeles, obscur, impenetrabil.

3. referitor la alchimie.

4. ezoteric.


Iatrochimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iatrochimie)

1. parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea chimiei la medicină.


Spagirie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. spagirie)

1. nume dat de şcoala lui Paracelsus chimiei; arta de a dizolva și amesteca substanțele; chimie, alchimie.


Spagiric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spagirique)

1. privitor la alchimie; care ține de alchimie.

2. privitor la spagirie; care ține de spagirie.

3. care aparține chimiei sau alchimiei antice; alchimic, chimic.


Sublimătoare

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (sublima + -toare, cf. fr. sublimatoire)

1. (alchimie) vas folosit pentru sublimare; sublimator, (rar) sublimatoriu.