Dictionar

Rezultate principale (Aleza):

Aleza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aléser)

1. a prelucra fin prin aşchiere un alezaj.


Aleză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alèse, alaise)

1. bucată de pânză care se aşterne peste cearşaf sub un bolnav sau copil mic.

2. țesătură impermeabilă folosită pentru a proteja un pat, o saltea.


Rezultate secundare (Aleza):

Alezaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alésage)

1. suprafaţă interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.

2. diametrul interior al unui cilindru de motor.


Alezan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alezan)

1. (despre cai) de culoare roşcată, roib.


Alezat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (aleza)

1. (despre cilindrii motoarelor cu explozie) care a fost prelucrat (cu alezorul), mărindu-i-se diametrul.

2. (despre găuri conice sau cilindrice sfredelite mai întâi, rudimentar cu burghiul) șlefuit (la alezor).


Faleză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. falaise)

1. mal înalt şi abrupt format prin acţiunea de eroziune a valurilor de-a lungul ţărmurilor marine.

2. fâşie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare.


Aleza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aléser)

1. a prelucra fin prin aşchiere un alezaj.


Alezor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alésoir)

1. unealtă aşchietoare pentru alezare.


Celtic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. celtique, lat. celticus)

1. referitor la celţi, al celţilor.

2. limbi ~ce = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza şi bretona) vorbite de celţi.


Spray

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. spray)

1. dispozitiv pentru pulverizare a unor substanţe cosmetice, insecticide etc.; atomizor.

2. substanţă împrăştiată cu un asemenea dispozitiv.

3. pulverizarea şi proiectarea apei de mare ca urmare a deferlării valurilor pe faleză.


Vizieră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. visière)

1. partea dinainte a unui coif, care se putea lăsa în jos pentru a proteja faţa de lovituri; cozoroc.

2. vizetă.

3. (geol.) firidă îngustă, curbată ca o vizieră, ce se formează prin dizolvare în calcare, pe faleză, în zona intertropicală.


Honing

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. honing)

1. (tehn.) operație de supranetezire, a alezajelor cilindrice în general, cu ajutorul unor prisme abrazive fixate pe un cap extensibil special (hon); honuire, honuit.