OK
X
algă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. algue, lat. alga)
1.
plantă
inferioară
talofită
capabilă
de
fotosinteză,
în
mediul
acvatic.
algaceu
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. algaceus, fr. algacé)
1.
legat
de
alge;
algal.
2.
asemănător
cu
alga;
algoid.
algal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. algal)
1.
referitor
la
alge;
algaceu.
algal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. algal)
1.
referitor
la
alge;
algaceu.
ALGO- (1)
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. algo-, cf. lat. alga „algă”)
1.
„algă,
algaceu”.
amalgama
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. amalgamer)
1.
a
face
un
amalgam
(1).
2.
a
extrage,
cu
ajutorul
mercurului,
aurul
și
argintul
din
minereuri.
3.
(fig.)
a
reuni
într-un
tot
elemente
eterogene.
ascolichene
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ascolichenes)
1.
pl.
clasă
de
licheni
dintr-o
ciupercă
și
o
algă
verde
sau
albastră.
clorela
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chlorelle)
1.
algă
verde
unicelulară
de
apă
dulce.
FICO-, -ficee
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr. phyco-, -phucées, cf. gr. phykos)
1.
„algă”.