Dictionar

Rezultate secundare (Alinat):

Alinător, -toare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alina + -ător)

1. care alină; care liniștește.

2. care domolește, potolește, calmează.

3. (var.) (înv.) alinătoriu.


Alinătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alina + -[ă]tură)

1. micșorare a intensității unui fenomen natural; alinare, alinat.

2. (reg.) pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate.

3. (reg.) loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită.


Alinătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alina + -[ă]tură)

1. micșorare a intensității unui fenomen natural; alinare, alinat.

2. (reg.) pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate.

3. (reg.) loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită.


Alinător, -toare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alina + -ător)

1. care alină; care liniștește.

2. care domolește, potolește, calmează.

3. (var.) (înv.) alinătoriu.


Alicnire

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (alicni)

1. șchiopătare ușoară, abia vizibilă; (înv., reg.) alinat, (reg.) alintare.


Alicnit, -ă

Parte de vorbire: I. adj. (reg.), II. s.n. (reg.)
Origine: (alicni)

1. I. care șchioapătă abia vizibil; (înv., reg.) alinat, (reg.) alintat.

2. II. șchiopătare abia vizibilă; (reg.) alicnire.


Stingibil, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (stinge + -bil; cf. fr. extinguible, lat. exstinguibilis)

1. care se stinge sau stinge focul; extingibil, extinguibil.

2. care poate fi stins, alinat, vorbind de o durere.

3. (antonim) nestingibil.