Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT alpinus; alpester; alpestris; alpicolus
2. FR alpin; alpestre; alpicole
3. EN alpine; alpicolous
4. DE alpenwohnend; alpin
5. RU aльпийский; высокоrорный
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alpin, lat. alpinus)
1. caracteristic munţilor Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.
2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.
3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. alpinum)
1. grădină botanică rezervată culturii florei alpine și speciilor de plante care cresc în mod natural la altitudini mari.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alpiniade)
1. concurs, competiţie sportivă de alpinism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alpinisme)
1. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. alpiniste)
1. persoană care practică alpinismul.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT subalpinus
3. EN subalpine; below the alpine region
4. DE subalpin; voralpenbewohnend
5. RU субaльпийский
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akrophyten)
1. plante care cresc la altitudini (sub)alpine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alpage)
1. păşunat în zonele înalte, alpine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aplenstok, fr. alpenstock)
1. baston cu vârful metalic, ascuţit, folosit în alpinism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alpestre)
1. care se referă la sau este specific Alpilor; din regiunile muntoase înalte; alpin.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. alpinum)
1. grădină botanică rezervată culturii florei alpine și speciilor de plante care cresc în mod natural la altitudini mari.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alpiniade)
1. concurs, competiţie sportivă de alpinism.