Dictionar

Rezultate principale (Alterație):

Alteraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altération, lat. alteratio)

1. (muz.) modificare a înălţimii unui sunet cu ajutorul accidenţilor muzicali.


Rezultate secundare (Alterație):

Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Alterant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérant)

1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.

2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.


Armură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armure)

1. îmbrăcăminte de protecţie din plăci de metal şi zale, la războinicii medievali.

2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei ţesături.

3. (muz.) totalitatea sunetelor de alteraţie la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.


Cazeificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. caséification)

1. proces de precipitare a cazeinei.

2. (med.) alteraţie necrotică a unui ţesut, urmată de apariţia unei substanţe cu aspect cazeos.


Coroidoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. choroïdose)

1. alteraţie vasculară degenerativă neinflamatorie a coroidei.


Idioglosie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idioglossie)

1. alteraţie a limbajului constând în substituirea cuvintelor, inversiuni sau omisiuni de sunete.