Dictionar

alterabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérable)

1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.
2. (antonime) inalterabil, nealterabil.
 

alterabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altérabilité)

1. calitatea a ceea ce este alterabil.
 

alterabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérable)

1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.
2. (antonime) inalterabil, nealterabil.
 

alterabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altérabilité)

1. calitatea a ceea ce este alterabil.
 

cobalt/cobalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cobalt, germ. Kobalt)

1. metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obişnuită, folosit la elaborarea unor oţeluri speciale, în radioterapie etc.
 

fixaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fixage)

1. operaţie prin care o imagine fotografică este făcută inalterabilă la lumină.
 

fixator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fixateur)

1. soluție care face inalterabilă la lumină o imagine fotografică developată.
2. (text.) substanță folosită la fixarea coloranților pe fibră.
3. agent fizic, substanță care produce coagularea protoplasmei vii.
4. piesă folosită la lucrări de asamblare.
5. dispozitiv mecanic pentru manevrarea și înzăvorârea acelor macazului.
 

gelinită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gélinite)

1. substanţă explozivă inalterabilă în apă şi puţin sensibilă la şoc, formată din nitroglicerină, azotat de potasiu şi rumeguş de lemn.