Dictionar

Rezultate principale (Amăgire):

Amăgire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amăgi)

1. faptul de a (se) amăgi, de a (se) înșela, de a atrage prin promisiuni mincinoase etc.

2. faptul de a-și face iluzii zadarnice; iluzionare.


Rezultate secundare (Amăgire):

Autoamăgire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoamăgi)

1. faptul de a se autoamăgi; (rar) autoamăgit.

2. amăgire (deliberată) a propriei persoane; amăgire de către sine însuși.


Decepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déception, lat. deceptio)

1. dezamăgire, deziluzie; amărăciune.


Deziluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dézillusion)

1. decepţie, dezamăgire.


Iluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illusion, lat. illusio)

1. aparenţă înşelătoare datorită perceperii deformate a realităţii.

2. (fig.) speranţă neîntemeiată; amăgire.

3. a(-şi) face ~ii = a nădăjdui lucruri de nerealizat; a-şi pierde ~ile = a rămâne decepţionat din cauza nerealizării unor speranţe.


îmbrobodire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îmbrobodi)

1. acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală, îmbrobodit.

2. acoperire a capului cu o broboadă, cu o basma etc.

3. amăgire a unei persoane; cucerire a cuiva.

4. (fig.) ascundere a adevărului sub aparențe înșelătoare.

5. (fig.) convingere a unei persoane de a accepta realitatea așa cum îi este înfățișată, împiedicând-o vadă adevăratul ei aspect.

6. (anton.) dezbrobodire.


Amăgitură

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (amăgi + -tură)

1. faptul de a (se) amăgi; amăgire, înșelăciune.


Autoamăgire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoamăgi)

1. faptul de a se autoamăgi; (rar) autoamăgit.

2. amăgire (deliberată) a propriei persoane; amăgire de către sine însuși.