Rezultate principale (Amar):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Rezultate secundare (Amar):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT amarus ut bilis; felleus
4. DE gallebitter
5. RU жёлчный; rорький кaк жёлчь
6. HU keserű, mint az epe = epekeserű
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. amarrer)
1. a fixa obiectele, instalaţiile de la bordul unei (aero)nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amarre)
1. cablu pentru amararea ambarcaţiilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amărî (sau amar) + -(ă)ciune)
1. însușirea de a fi chinuitor, dureros, amar.
3. întâmplare, împrejurare dureroasă, chinuitoare; chin.
5. (loc. adv.) cu ~ = cu tristețe, cu supărare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amarrage)
1. amarare.
2. bordaj de susţinere a unui obiect pe o navă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amăreală + -uță)
1. (bot.) mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici, galbene-aurii, care conțin un suc amar cu proprietăți tonice (Cicendia filiformis); amăruță, buruiană amară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénofibrome)
1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeromammography)
1. radiografie mamară după insuflarea aerului în spaţiul retromamar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)
1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucţiune care dă o valoare unei variabile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)
1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).