Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ambitionner)
1. tr. a trezi ambiţia, dorinţa de a face ceva.
2. refl. a fi stăpânit de ambiţie; a se încăpăţâna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictée)
1. reproducere fidelă, automată a unui act de gândire, fără controlul raţiunii; dictare.
2. ~ automat = procedeu de creaţie artistică preconizat de către suprarealişti, prin care se ambiţiona realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc.; ~ muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz.