Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. amesteca)
1. acțiunea de a (se) amesteca; punere la un loc, unire a două sau mai multe elemente diferite.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN intermixed; mingled
5. RU примешaнный
6. HU összekevert, keverék, elegy
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (amesteca)
1. schimbare a șirului; amestecare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (amesteca)
1. compus din elemente diferite; împestrițat, pestriț, eterogen.
2. care este alcătuit din mai multe elemente.
3. adunat laolaltă; pus în legătură cu ceva; angrenat în ceva.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. agitateur)
1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mişcare a granulelor unui material.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)
1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. enrober)
1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba.
2. a amesteca un material granular cu un liant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (babilon/ic/ + -ie)
1. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză.
2. dezordine, situaţie confuză, haotică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bitume, lat. bitumen)
1. rocă lichidă în scoarţa pământului din hidrocarburile de ţiţei, folosită la bitumaj şi la fabricarea unor lacuri, izolanţi etc.
2. (arte) culoare brună strălucitoare, obţinută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in şi cu ceară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bitumer)
1. a amesteca cu bitum un material granulat.
2. a face bitumajul unei şosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele.