OK
X
amorțitură
Parte de vorbire:
s.f. (popular)
Etimologie: (amorți + -itură)
1.
stare
anormală
care
se
manifestă
prin
amorțire
temporară
totală
sau
parțială
a
corpului;
amorțeală.
toropit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. toropi)
1.
cuprins
de
toropeală;
amorțit
(de
somn,
de
căldură
etc.);
vlăguit;
copleșit
(de
ceva).
2.
(reg.)
care
este
bătut
zdravăn;
terciuit;
care
este
distrus,
nimicit.