Dictionar

amprenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. empreindre)

1. tr. a lua amprentele cuiva.
2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare.
3. intr. a marca profund.
 

amprentă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empreinte)

1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare.
2. (pl.) ~e digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva.
3. mulaj al maxilarului sau al unei părți din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare.
4. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc.
 

amprentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (amprenta)

1. acțiunea de a amprenta, de a lua amprentele cuiva.
2. marcarea unei forme prin presiune pe o suprafață.
 

bob-scat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( amer. bob skate)

1. (jaz) scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluției improvizațiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă.
 

contrasigiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. contrasigillo)

1. amprentă complementară a unui sigiliu, pe reversul acestuia, în scopul creșterii gradului de păstrare a secretului și autenticității.
 

dactilogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dactylogramme)

1. amprentă lăsată de deget, ca mijloc de identificare în antropometrie.
2. text dactilografiat.
 

digital 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. digital, lat. digitalis)

1. adj. referitor la degete.
2. care are forma unui deget.
3. produs de deget.
4. amprentă ~ă = urmă lăsată de degete.
5. s. f. plantă veninoasă din care se extrage digitalina; degețel.
6. digitalină.
 

estampaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. estampage)

1. tehnică decorativă utilizată pentru a da formă sau relief, făcând amprenta unui material dur pe un material maleabil; estampare.
2. tehnică de reproducere, folosită în mod obișnuit în epigrafie, pentru a obține replica exactă a unei inscripții care nu poate fi transportată; estampare.
 

ICNO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ichno-, cf. gr. ikhnos „talpa piciorului, urmă”)

1. „urmă, amprentă; proiecție”.