Dictionar

anal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anal)

1. referitor la anus.
2. care aparține anusului.
3. sex ~ = act sexual care constă în penetrarea anusului partenerului, în general cu penisul sau folosind un obiect care înlocuiește penisul, cum ar fi un vibrator.
 

analatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anallatique)

1. (optică) care prezintă analatism.
2. lunetă ~ă = lunetă stadimetrică care posedă proprietatea de analatism, permițând citirea directă a distanței de la aparat la miră, fără a necesita corectare.
 

analatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anallatism)

1. proprietate optică a stadimetrului și a taheometrelor de a da direct prin citire distanța de la centrul aparatului foto la mira vizată.
 

analcid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (nume comercial)

1. insecticid puternic, pentru distrugerea păduchilor, a ploșnițelor, a țânțarilor etc.; hexaclorciclohexan.
 

anale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. annales)

1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an.
2. publicație științifică periodică.
 

analecte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analectes, lat. analecta)

1. culegere de texte alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci.
 

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
 

acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.
 

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
 

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug și analgezic, obținută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.
 

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentrației soluțiilor acide.
 

acin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acinus)

1. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.