Dictionar

Rezultate secundare (Analitic):

Analitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.

2. chimie = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.

3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.

4. geometrie = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.


Analitism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analytisme)

1. faptul, însuşirea de a fi analitic.


Analizor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyseur)

1. instrument pentru determinări analitice.

2. dispozitiv optic cu care se studiază polarizarea luminii.

3. orice aparat cu un sistem de recepţionare şi de analiză a unor informaţii.


Cartologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartologie)

1. studiul analitic şi istoric al hărţilor.


Demontabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démontable)

1. care se poate demonta, dezasambla.

2. (figurat) (despre noțiuni abstracte) care este susceptibil la o descompunere analitică; (înv.) descomponibil.

3. (antonime) montabil (care poate fi montat); indemontabil (care nu poate fi demontat).


Dramatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)

1. referitor la dramă, la teatru.

2. gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile şi sentimentele, ducând la desfăşurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică = prezentare (analitică) a unei reprezentaţii teatrale; artă = arta şi teoria punerii în scenă şi interpretării operelor dramatice; dramă (2).

3. (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată şi plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată.

4. (fig.; despre întâmplări, situaţii etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat.


Eros

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éros /1/, germ. Eros)

1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură.

2. ansamblul dorinţelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido.

3. ansamblul instinctelor de conservare şi perpetuare.