Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. analyseur)
1. aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simţ, din nervi şi centrii corespunzători din scoarţa cerebrală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gaz2 + analizator)
1. aparat cu care se analizează gazele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. neuro- épithélium)
1. formă specială de epiteliu la capătul unor analizatori cu funcţii importante în realizarea percepţiilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (policromat + -ism)
1. policromie.
2. teorie care afirmă existenţa în analizatorul optic a mai mult de trei elemente sensibile la tonuri cromatice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réception, lat. receptio)
1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare.
2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer.
3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite.
4. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv.
5. ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale.
6. faptul de a primi un membru într-o societate (academică).
7. discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie.
8. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. synesthésie)
1. asociație spontană între senzații de naturi diferite; percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondență.
2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv.
3. tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț.