Dictionar

anarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general.
2. stare de anarhie.
 

neoanarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + anarhism)

1. curent politic care reia și actualizează unele teze ale vechiului anarhism.
 

anarhist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist)

1. I. referitor la anarhism, ideal politic bazat pe suprimarea statului și autorității.
2. care este favorabil anarhismului; care mărturisește, care exprimă sau care răspândește această doctrină.
3. II. adept al anarhismului; persoană care profesează, care practică anarhismul.
4. (antonim) legitimist.
 

anarhizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anarchisant)

1. care manifestă simpatie pentru anarhism.
2. care tinde spre anarhism.
 

anarhoindividualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. anarho-individualist)

1. I. care aparține anarhoindividualismului.
2. II. adept al anarhoindividualismului (variantă a anarhismului, care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară și de la lupta pentru putere).
 

anarhosindicalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. anarho-sindikalist)

1. I. legat de anarhosindicalism.
2. II. susținător al anarhosindicalismului, curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.
 

neoanarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + anarhism)

1. curent politic care reia și actualizează unele teze ale vechiului anarhism.
 

semianarhist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (semi- + anarhist)

1. care are parțial caracteristicile anarhismului.