Rezultate principale (Anexa):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annexer)
1. a alătura, a alipi, a adăuga.
2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annexe)
1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos.
2. (anat.) ţesut, formaţie, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcţii comune.
3. material documentar alăturat unui text.
Rezultate secundare (Anexa):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anexa)
1. acțiunea de a anexa; anexiune.
2. atașarea unui teritoriu la altul, în general mai mare.
3. (fig.) integrarea unui element nou într-un ansamblu.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. désannexer)
1. a retroceda un teritoriu anexat.
2. a desprinde de la o putere străină un teritoriu anexat anterior și a-l restitui țării de care aparținea înainte de anexare.
Parte de vorbire: s.f. inv.
Origine: (lat. addenda)
1. anexă la o lucrare, cuprinzând note, texte, diagrame etc.
2. ~ et corrigenda = addendă prin care se şi corectează greşelile dintr-o lucrare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allonge)
1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. annexionnisme)
1. teorie politică care pledează pentru anexarea altor teritorii; politică de anexiune.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. annexionniste)
1. I. referitor la anexionism.
2. care vizează anexarea unui teritoriu, a unei țări la alta, a unei provincii la un stat; care pledează pentru anexare.
3. II. persoană care susține teoria politică a anexionismului; susținător al unei politici de anexare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)
1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attenance, it. attenanza)
1. anexă a unei case, clădiri etc.; dependinţă.