Dictionar

Rezultate principale (Anexa):

Anexa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annexer)

1. a alătura, a alipi, a adăuga.

2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin.


Anexă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annexe)

1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos.

2. (anat.) ţesut, formaţie, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcţii comune.

3. material documentar alăturat unui text.


Rezultate secundare (Anexa):

Anexare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anexa)

1. acțiunea de a anexa; anexiune.

2. atașarea unui teritoriu la altul, în general mai mare.

3. (fig.) integrarea unui element nou într-un ansamblu.

4. (antonim) dezanexare.


Dezanexa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. désannexer)

1. a retroceda un teritoriu anexat.

2. a desprinde de la o putere străină un teritoriu anexat anterior și a-l restitui țării de care aparținea înainte de anexare.


Addenda

Parte de vorbire: s.f. inv.
Origine: (lat. addenda)

1. anexă la o lucrare, cuprinzând note, texte, diagrame etc.

2. ~ et corrigenda = addendă prin care se şi corectează greşelile dintr-o lucrare.


Alonjă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.

2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.

3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.


Anexionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. annexionnisme)

1. teorie politică care pledează pentru anexarea altor teritorii; politică de anexiune.


Anexionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. annexionniste)

1. I. referitor la anexionism.

2. care vizează anexarea unui teritoriu, a unei țări la alta, a unei provincii la un stat; care pledează pentru anexare.

3. II. persoană care susține teoria politică a anexionismului; susținător al unei politici de anexare.


Apendice/apendice

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.

2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.

3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.

4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.

5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.

6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.


Atenansă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attenance, it. attenanza)

1. anexă a unei case, clădiri etc.; dependinţă.

2. (var.) atenanță.