Dictionar

Anihila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annihiler, lat. annihilare)

1. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acţiune; a neutraliza.


Anihilant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. annihilant)

1. care anihilează, reduce la nimic; anihilator.


Anihilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (anihila)

1. acţiunea de a anihila.

2. (fiz.) proces prin care o particulă şi o antiparticulă interacţionează, transformându-se într-o particulă de altă natură.


Anihilator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. annihilateur)

1. care anihilează; anihilant.


Anihilant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. annihilant)

1. care anihilează, reduce la nimic; anihilator.


Anihilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (anihila)

1. acţiunea de a anihila.

2. (fiz.) proces prin care o particulă şi o antiparticulă interacţionează, transformându-se într-o particulă de altă natură.


Anihilator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. annihilateur)

1. care anihilează; anihilant.


Antrigravitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antigravitation)

1. efect de anihilare a gravitaţiei prin metode speciale sau cu substanţe ipotetice.


Inactiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inactiver)

1. a face inactiv, nu poată reacţiona; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza.


Mineriadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (miner + -/i/adă)

1. (ir.) denumire dată venirii repetate a minerilor din Valea Jiului la (spre) Bucureşti după 1990 şi acţiunilor lor reprobabile.

2. (p. ext.) acţiunea în forţă, de anihilare a opoziţiei.