Dictionar

alanină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alanine)

1. aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale.
 

aninăcios

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anina + -cios)

1. care atârnă; atârnător.
 

aninătoare

Parte de vorbire:  s.f. (popular)  
Etimologie: (anina + -ătoare)

1. șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; agățătoare, gaică.
2. (rar) loc îngust între stâncile munților, unde se prinde vânatul.
 

cianină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyanine)

1. materie colorantă albastră, bazică, folosită ca sensibilizator fotografic pentru radiațiile infraroșii.
 

enocianină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. énocyanine)

1. substanță colorantă care dă culoarea vinului roșu; colorant al vinului roșu.
 

fenilalanină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénylalanine)

1. aminoacid aromatic, sub formă de cristale solubile în apă, în proteinele vegetale.
 

crenvurșt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Krenwürstchen)

1. cârnăcior subțire, din carne de vită și slănină tocată fin.
 

fricando

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fricandeau)

1. (gastron.) fel de mâncare preparat din bucăți de carne împănată cu slănină și fiartă înăbușit.
 

lardaceu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lardacé)

1. (despre țesuturi patologice) care ia aspect și consistență de slănină.
 

melanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mélanique)

1. care conține melanină.
 

melanoblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mélanoblaste)

1. celulă care produce melanină.
 

melanocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mélanocyte)

1. (biol.) celulă a pielii care conține melanină și asigură protecția organelor interne contra radiațiilor solare; melanoblast.