Dictionar

Antipatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipathique)

1. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător.


Antipatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antipathie, lat. antipathia)

1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.

2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.

3. (var.) (înv.) antepathie.

4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.


Antipatiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (antipatie + -iza)

1. a manifesta antipatie faţă de cineva.


Antipatogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. antipathogen)

1. care combate boala.

2. care contracarează efectele unui agent patogen.


Antipatriot, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (anti- + patriot)

1. persoană care manifestă sau mărturisește opinii contrare patriotismului, care acționează împotriva intereselor patriei; om lipsit de patriotism.


Antipatriotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipatriotique)

1. îndreptat împotriva propriei patrii.


Alergic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. allergique)

1. I. legat de alergie; cauzat de alergie, caracterizat prin alergie.

2. (med.) se spune despre o persoană al cărei sistem imunitar reacționează (destul de) puternic la prezența unui corp străin.

3. (fig., fam.) care manifestă o incompatibilitate sau un sentiment de antipatie pentru ceva sau cineva.

4. II. persoană care manifestă o alergie.

5. (antonime) analergic, antialergic, hipoalergenic.


Antipatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipathique)

1. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător.


Antipatiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (antipatie + -iza)

1. a manifesta antipatie faţă de cineva.


Antipatriotism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipatriotisme)

1. concepţie, atitudine antipatriotică.


Aversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aversion, lat. aversio)

1. repulsie.

2. antipatie profundă; ură, resentiment.


Dezagreabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désagréable)

1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.

2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.

3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.

4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.

5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.

6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.