Dictionar

antipatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antipathie, lat. antipathia)

1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.
2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.
3. (var.) (înv.) antepathie.
4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.
 

alergic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. allergique)

1. I. legat de alergie; cauzat de alergie, caracterizat prin alergie.
2. (med.) se spune despre o persoană al cărei sistem imunitar reacționează (destul de) puternic la prezența unui corp străin.
3. (fig., fam.) care manifestă o incompatibilitate sau un sentiment de antipatie pentru ceva sau cineva.
4. II. persoană care manifestă o alergie.
5. (antonime) analergic, antialergic, hipoalergenic.
 

antipatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipathique)

1. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător.
 

antipatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (antipatie + -iza)

1. a manifesta antipatie față de cineva.
 

aversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aversion, lat. aversio)

1. repulsie.
2. antipatie profundă; ură, resentiment.
 

fobie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phobie)

1. stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată.
2. repulsie, antipatie pentru ceva.
 

-FOBIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. phobos „frică, spaimă, teroare”)

1. „repulsie, antipatie, teamă morbidă”.