Dictionar

aparatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Apparatur)

1. ansamblul aparatelor care asigură funcționarea, controlul și reglarea unei mașini sau instalații.
 

microaparatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (micro- + aparatură)

1. aparatură specifică microchimiei.
 

miniaparatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (miniaparat)

1. aparatură de dimensiuni reduse.
 

autostație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + staţie)

1. stație de autobuze.
2. autospecială pe care sunt montate aparatură și mijloace destinate unei anumite funcțiuni.
 

digitaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. digitaliser)

1. a administra digitalină unui bolnav cardiac.
2. a manevra cu degetele o aparatură electronică sau de control.
3. (inform.) a coda numeric o informație.
 

digitron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digitron)

1. tub de descărcare luminescentă cu mai mulți catozi, pentru indicații alfanumerice în aparatura digitală de măsură.
 

laborator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Laboratorium, fr. laboratoire)

1. local, încăpere cu aparatură specială pentru cercetări științifice, experiențe, lucrări fotografice etc.
2. (fig.) șantier de creație.
 

minilaborator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + laborator)

1. aparatură care stabilește într-un timp foarte scurt, pe bază electronică, rezultatul unei analize (3).
 

pilot 1

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pilote)

1. s. m. conducător al unei (aero)nave, al unei mașini.
2. ~ automat = aparatură care menține automat drumul unei (aero)nave.
3. persoană autorizată să conducă nave, trenuri etc. în locuri primejdioase.
4. adj. (despre o uzină, o fermă etc.) care servește ca model, drept călăuză.
5. stație ~ = stație model, etalon; vas ~ = pilotină.