Rezultate secundare (Ape):
Parte de vorbire: s.
Origine: (apex + -ectomie)
1. îndepărtare chirurgicală a apexului unei rădăcini dentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aquaeductus)
1. sistem de construcţii şi instalaţii de transportare a apei de la locul de captare până la cel de consum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., gr. apeirophobia)
1. teamă excesivă, nejustificată, de infinit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. apeiron)
1. (fil.; la Anaximandru) element primar şi cauză materială a lucrurilor, materie indeterminată şi infinită (aerul, apa, focul şi pământul).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appel)
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appeler, lat. appellare)
1. intr. a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva; a se adresa cuiva cu voce tare (sau într-un mod care atrage atenția); a chema.
2. (înv.) a se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară; a face apel.
3. tr. (inform.) a rula (un program).
4. a contacta pe cineva prin telefon.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablépharie)
1. (med.) lipsa congenitală a pleoapelor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.
3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrocentrique)
1. cu centromerul la unul din capetele cromozomului.