Dictionar

apetit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. appétit)

1. dorință nestăpânită de a satisface o senzație de foame; poftă de mâncare; apetiție.
2. (prin analogie) dorința de a satisface o nevoie; orice fel de poftă.
3. ~ sexual = dorință de a-și satisface pornirile sexuale.
 

apetiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appétition, lat. appetitio)

1. dorință, râvnă; tendință de a satisface o nevoie.
 

afrodiziac, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aphrodisiaque, gr. aphrodisiakos)

1. I. care stimulează apetitul sexual.
2. II. substanță care restabilește tonusul sexual; substanță sau produs chimic care determină apariția, accelerarea sau creșterea apetitului sexual.
3. (var.) afrodisiac.
4. (antonim) anafrodiziac.
 

alotriofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allotriophagie)

1. (med.) tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile; apetit pentru substanțe nealimentare.
 

anafrodiziac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphrodisiaque)

1. adj., s. n. (substanță) cu efect contrar afrodiziacelor.
2. adj., s. m. f. (om) lipsit de apetit sexual.
 

anafrodizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaphrodisie)

1. absență, diminuare a apetitului sexual.
 

aperitiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. apéritif, lat. aperitivus)

1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.
2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.
 

apetisant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appétissant)

1. care trezește apetitul; atrăgător, ispititor.