Dictionar

nutant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nutant, lat. nutans)

1. (despre organele plantelor) cu partea terminală aplecată în jos.
 

poanter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. pointer)

1. rasă de câini de vânătoare de talie înaltă, cu picioare lungi, urechi aplecate și părul scurt și neted.
 

pronație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pronation, lat. pronatio)

1. mișcare de răsucire a mâinii spre interior (cu podul palmei în jos).
2. poziție aplecată.
 

înclinat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incliné)

1. aplecat în jos sau într-o parte; oblic; încovoiat.
2. fig. care are vocație, atracție spre ceva.
 

tocolici

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (v. toc)

1. miel care suge la mai multe oi; (reg.) aplecător, (reg.) țocoian.