Dictionar

Rezultate secundare (Apos):

Apătos; apos

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aquosus

2. FR aqueux

3. EN watery

4. DE wässerig; wässerlich; voller Wasser

5. RU водянистый ,

6. HU vizes, vizenyős, vízdús


Aposematism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aposématisme)

1. (zool.) set de semnale (vizuale, sonore sau chimice) trimise de un animal unui prădător pentru a-l avertiza nu este comestibil.


Aposiopeză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)

1. reticenţă; întrerupere a vorbirii.

2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei, ori pentru interlocutorul poate înţelege singur ce ar mai urma se spună.


Apositie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. apositia)

1. senzaţie de dezgust puternic faţă de hrană.


Apospermie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apospermie)

1. (bot.) reproducere fără fecundare sau fără semințe, pe cale vegetativă (bulbi, muguri et cetera).


Aposporie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aposporia

2. FR aposporie

3. EN apospory

4. DE Aposporie; Sporenlosigkeit

5. RU aпоспория

6. HU apospória, spórátlanság


Acropolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple.


Acvariu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se ţin animale şi plante acvatice.

2. sală, clădire care îl adăposteşte.

3. instituţie ştiinţifică specializată în studiul animalelor acvatice.


Apostat, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)

1. (cel) care a săvârşit o apostazie.


Apostatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. apostatico)

1. referitor la apostazie sau un apostat; de apostat; rebel.


Apostolic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apostolique, lat. apostolicus)

1. referitor la apostoli, conform cu ideile lor.

2. papal.


Azil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asila, lat. asylum)

1. instituţie cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.

2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.

3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în ţara sa din motive politice.