Dictionar

Rezultate secundare (Aprobator):

Aprobator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)

1. care aprobă, care arată sau aprobare; aprobativ.

2. (anton.) dezaprobator.


Aprobativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbatif, lat. approbativus)

1. care exprimă o aprobare; aprobator.


Aprobator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)

1. care aprobă, care arată sau aprobare; aprobativ.

2. (anton.) dezaprobator.


Depreciator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. dépréciateur)

1. (persoană) care depreciază, care devalorizează, care denigrează.

2. (antonim) aprobator.