Rezultate principale (Aproviziona):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. approvisionner)
1. tr. a asigura din timp, a furniza provizii, muniţii, mărfuri.
Rezultate secundare (Aproviziona):
Parte de vorbire: s.
Origine: (aproviziona)
1. acţiunea de a (se) aproviziona.
2. serviciu într-o întreprindere sau instituţie care se ocupă cu aprovizionarea (1).
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + aproviziona)
1. a se aproviziona prin posibilităţi proprii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réapprovisionner)
1. a (se) aproviziona din nou.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alimenter, lat. alimentare)
1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).
2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.
3. a furniza cele necesare pentru funcţionarea unui motor, a unei maşini etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. annona)
1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligaţie a populaţiei de a aproviziona oraşele şi armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aproviziona)
1. acţiunea de a (se) aproviziona.
2. serviciu într-o întreprindere sau instituţie care se ocupă cu aprovizionarea (1).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assortir)
1. tr. a aşeza la un loc diferite lucruri pentru a forma un tot armonios.
2. a aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate.
3. refl. a se potrivi, a se armoniza.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + aproviziona)
1. a se aproviziona prin posibilităţi proprii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édile, lat. aedilis)
1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc.
2. consilier comunal într-un oraş mare cu probleme de edilitate.