Dictionar

Rezultate principale (Aproviziona):

Aproviziona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. approvisionner)

1. tr. a asigura din timp, a furniza provizii, muniţii, mărfuri.

2. refl. a-şi face provizii.


Rezultate secundare (Aproviziona):

Aprovizionare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aproviziona)

1. acţiunea de a (se) aproviziona.

2. serviciu într-o întreprindere sau instituţie care se ocupă cu aprovizionarea (1).


Autoaproviziona

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + aproviziona)

1. a se aproviziona prin posibilităţi proprii.


Reaproviziona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réapprovisionner)

1. a (se) aproviziona din nou.


Alimenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alimenter, lat. alimentare)

1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).

2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.

3. a furniza cele necesare pentru funcţionarea unui motor, a unei maşini etc.


Annona

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. annona)

1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligaţie a populaţiei de a aproviziona oraşele şi armata.

2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaţilor.


Aprovizionare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aproviziona)

1. acţiunea de a (se) aproviziona.

2. serviciu într-o întreprindere sau instituţie care se ocupă cu aprovizionarea (1).


Asorta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assortir)

1. tr. a aşeza la un loc diferite lucruri pentru a forma un tot armonios.

2. a aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate.

3. refl. a se potrivi, a se armoniza.


Autoaproviziona

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + aproviziona)

1. a se aproviziona prin posibilităţi proprii.


Edil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édile, lat. aedilis)

1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc.

2. consilier comunal într-un oraş mare cu probleme de edilitate.