Dictionar

aprovizionare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aproviziona)

1. acțiunea de a (se) aproviziona.
2. serviciu într-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu aprovizionarea (1).
 

autoaprovizionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autoaproviziona)

1. acțiunea de a se autoaproviziona și rezultatul ei; (rar) autoaprovizionat.
2. aprovizionare prin mijloace proprii.
 

aprovizionare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aproviziona)

1. acțiunea de a (se) aproviziona.
2. serviciu într-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu aprovizionarea (1).
 

edil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. édile, lat. aedilis)

1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc.
2. consilier comunal într-un oraș mare cu probleme de edilitate.
 

escală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escale)

1. staționare temporară a unei (aero)nave pentru aprovizionare, control, reparație, pentru debarcarea sau îmbarcarea călătorilor etc.; (p. ext.) oprire.
2. port, localitate unde se face această oprire.
 

factorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. faktoriia)

1. agenție a unei case comerciale europene într-o țară străină (în colonii).
2. punct pentru cumpărarea vânatului de la vânători și pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. în regiunile nordice depărtate.
 

intendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intendance, it. intendenza)

1. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităților armatei.
 

logistician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. logisticien)

1. profesionist în logistică; persoană care organizează mijloacele și metodele de transport, manipulare sau aprovizionare, necesare pentru desfășurarea unei activități.
2. specialist în logistică, logică simbolică sau matematică.