arabesc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinații de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul și brațul liber spre orizontală.
5. ornament muzical.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.

Jugendstil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Jugesndstil)

1. tendință, manieră neobarocă de la sfârșitul sec. XIX, care acorda o mare importanță efectelor decorative, cultivând cu predilecție exuberanța decorului vegetal, arabescul floral și raporturile de culoare alese arbitrar.

modern-style

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. modern style)

1. denumire dată în jurul anilor 1900 unui stil în artele decorative, caracterizat prin preferința pentru liniile curbe, formele alungite și arabescurile unduioase, frecvent în mobilier, orfevrărie, ceramică, imprimeuri etc.

mudejar

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. mudéjar, sp. mudejar)

1. adj., s. m. (musulman) rămas în Castilia după recucerirea creștină.
2. adj. artă ~ = artă dezvoltată în sec. XII-XV în Spania în teritoriul aflat sub stăpânirea feudalității catolice, cu motive, forme și structuri islamice (arcul în formă de potcoavă, decorul în care împletitura și motivele sunt stilizate până la arabesc, policromia exterioară a edificiilor, preferința pentru lemnul sculptat în casetoane sau pentru ceramica cu reflexe metalice etc.).

muzicalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. musicalisme)

1. concepție artistică potrivit căreia muzica poate fi reprezentată pictural prin culori, arabescuri etc.