Dictionar

Aranjat, aşezat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT ordinatus

2. FR rangé

3. EN ordinate; arranged

4. DE geordnet

5. RU упорaдочённый

6. HU rendezett


Bărbier

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. barbiere)

1. persoană care se ocupă de bărbierit, tuns sau scurtat, spălat și aranjat părul (în special pentru clienții bărbați); frizer.


Bibliotecă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)

1. colecţie de cărţi, manuscrise, publicaţii periodice etc., aranjate şi clasate într-o anumită ordine; instituţie, local care o adăposteşte.

2. mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărţilor.

3. nume dat unor colecţii de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare.

4. colecţie de programe într-o unitate de informatică.


Buchet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouquet)

1. mănunchi de flori aranjate şi legate împreună.

2. (p. ext.) grup de obiecte de acelaşi fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună.

3. grup de arbori de aceeaşi specie în cadrul unui arboret.

4. aromă specifică a unor băuturi şi preparate din fructe şi legume.

5. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor.


Criptografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryptographie)

1. scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenţionale.

2. parte a criptologiei, studiul criptogramelor (1).

3. gen de problemă enigmistică, consstând din legarea unei fraze reprezentate prin diferite semne, litere sau cifre, aranjate într-un anumit fel.


Dicţionar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictionnaire, lat. dictionarium)

1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeaşi limbă sau într-o limbă străină.

2. listă alfabetică de termeni, cu explicaţiile necesare, aparţinând unei anumite ştiinţe, arte etc.

3. (inform.) listă a unui fişier conţinând în ordine indicaţii despre componentele acestuia; listă conţinând cuvinte-cheie şi interpretarea lor.


Orchestraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orchestration)

1. arta de a orchestra.

2. transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație.

3. modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre.

4. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică.