Rezultate secundare (Argumentat):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argumentation, lat. argumentatio)
1. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. argumentative, fr. argumentatif)
1. care argumentează, care conține o argumentare; despre sau legat de argumentare.
2. (prin ext.) care este rațional, logic.
3. (loc. adv.) în mod ~ = prin argumentare.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (argumenta + -tor, cf. fr. argumentateur)
1. (adesea depr.) (persoană) care argumentează, căreia îi place să argumenteze, să se certe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boniment)
1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunţ pompos de şarlatan; reclamă sforăitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énumération, lat. enumeratio)
1. enumerare.
2. figură de stil constând în înşiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă.
3. parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prémisse, lat. praemissa)
1. punct de plecare al unei acţiuni, argumentaţii etc.
3. fiecare dintre primele două judecăţi ale unui silogism, din care se deduce concluzia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prosapodose, gr. prosapodosis)
1. (retorică) figură de stil care constă în adăugarea la argumentație a unei probe scurte care s-o întărească; epanadiploză.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. raisonneur)
1. personaj dintr-o operă literară, în special dintr-o piesă de teatru sau dintr-un film, care reflectează asupra acțiunii și aupra celorlalte personaje.
2. persoană care își bazează judecata și argumentația pe raționament logic și nu pe experiență.
3. (depr.) persoană care enervează cu replicile și discuțiile neîncetate; persoană care obosește, care deranjează cu raționamentele lui.