Dictionar

Rezultate principale (Arhivă):

Arhiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. archiver)

1. a clasa documentele în arhive după criterii prestabilite.


Arhivă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archives, germ. Archiv, lat. archivum)

1. totalitatea actelor şi documentelor privitoare la o ţară, la un oraş, la o instituţie etc.

2. local, serviciu, depozit unde se păstrează aceste documente.


Rezultate secundare (Arhivă):

Arhival, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. archival)

1. despre sau aparținând unei arhive.

2. care se referă la arhivare.


Arhivar

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Archivar)

1. funcţionar care are în păstrare actele unei arhive.


Arhivare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arhiva + -re)

1. acțiunea de a arhiva, de a pune în arhive.

2. faptul de a colecta și clasifica documente, informații etc.

3. (calculator) salvarea și stocarea unui document electronic.


Alfabetar

Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.

2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.


Arhival, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. archival)

1. despre sau aparținând unei arhive.

2. care se referă la arhivare.


Arhivist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. archiviste)

1. specialist în păstrarea, organizarea și studierea arhivelor.

2. (înv) arhivar.


Bandotecă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandothèque, germ. Bandotek)

1. arhivă de benzi magnetice.

2. încăpere, mobilă pentru benzi.


Biodeteriorare

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + deteriorare)

1. degradare a documentelor de arhivă, a clădirilor etc. sub acţiunea factorilor biologici.


Cinematecă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cinémathèque)

1. arhivă unde se păstrează filmele; filmotecă.

2. sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme reprezentative din istoria cinematografiei.