Rezultate principale (Arhivă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. archiver)
1. a clasa documentele în arhive după criterii prestabilite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archives, germ. Archiv, lat. archivum)
1. totalitatea actelor şi documentelor privitoare la o ţară, la un oraş, la o instituţie etc.
2. local, serviciu, depozit unde se păstrează aceste documente.
Rezultate secundare (Arhivă):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. archival)
1. despre sau aparținând unei arhive.
2. care se referă la arhivare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Archivar)
1. funcţionar care are în păstrare actele unei arhive.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arhiva + -re)
1. acțiunea de a arhiva, de a pune în arhive.
2. faptul de a colecta și clasifica documente, informații etc.
3. (calculator) salvarea și stocarea unui document electronic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)
1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. archival)
1. despre sau aparținând unei arhive.
2. care se referă la arhivare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. archiviste)
1. specialist în păstrarea, organizarea și studierea arhivelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandothèque, germ. Bandotek)
1. arhivă de benzi magnetice.
2. încăpere, mobilă pentru benzi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + deteriorare)
1. degradare a documentelor de arhivă, a clădirilor etc. sub acţiunea factorilor biologici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cinémathèque)
1. arhivă unde se păstrează filmele; filmotecă.
2. sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme reprezentative din istoria cinematografiei.