OK
X
armoniza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. harmoniser)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
pune
în
armonie;
a
(se)
potrivi.
2.
tr.
a
compune
acompaniamentul
unei
melodii.
armonizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. harmonisable)
1.
care
poate
fi
armonizat;
capabil
să
fie
pus
în
armonie.
asorta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assortir)
1.
tr.
a
așeza
la
un
loc
diferite
lucruri
pentru
a
forma
un
tot
armonios.
2.
a
aproviziona
(un
magazin)
cu
mărfuri
variate.
3.
refl.
a
se
potrivi,
a
se
armoniza.
colorist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. coloriste)
1.
pictor
care
excelează
în
armonizarea
culorilor.
2.
cel
care
colorează
stampe,
hărți
etc.
3.
(cinem.)
specialist
care
realizează
culoarea
personajelor,
după
modelul
conceput
de
regizor,
pentru
fiecare
cadru
în
parte.
consuna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. consoner)
1.
a
produce
o
consonanță.
2.
(fig.)
a
se
armoniza,
a
se
acorda.
design
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. design)
1.
/dizáin/
s.
n.
disciplină
care
urmărește
armonizarea
estetică
a
mediului
uman,
începând
de
la
conceperea
obiectelor
uzuale
și
a
mobilelor
până
la
urbanism
și
amenajarea
peisajului.
2.
aspect
exterior,
fel
în
care
se
prezintă
un
lucru
din
punct
de
vedere
estetic;
estetică
industrială.
3.
adj.
inv.
modern,
elegant.
inacordabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inaccordable)
1.
care
nu
se
poate
acorda,
concesiona.
2.
(despre
instrumente
muzicale)
care
nu
poate
fi
acordat,
armonizat.
kalokagathia
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gr. kalokagathia)
1.
(fil.)
idealul
educativ,
de
om
dezvoltat
armonios.
2.
armonizare
a
frumosului
și
binelui
în
idealul
perfecțiunii.
3.
teorie
estetică
potrivit
căreia
toate
valorile
superioare
ale
spiritului,
inclusiv
cele
morale
și
ale
cunoașterii,
pot
avea
și
valoare
estetică.