Rezultate principale (Aroganţă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.
Rezultate secundare (Aroganţă):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arrogant, lat. arrogans)
1. (şi s.) care manifestă aroganţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bonhomie)
1. manieră de a fi și de a acționa care dezvăluie bunătate, simplitate, chiar și în cele mai mărunte lucruri; atitudine, caracter de bonom.
2. (antonime) aroganță, suficiență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condescendance)
1. atitudine plină de consideraţie, de respect, atenţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; amabilitate; deferenţă.
2. (peior.) bunăvoinţă cu aer de dispreţ, aroganţă, superioritate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. important)
1. însemnat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. présomption, lat. praesumptio)
1. părere întemeiată pe fapte aparente; presupunere; supoziţie.
2. (jur.) recunoaştere a unui fapt ca autentic până la proba contrară.
3. părere prea bună despre sine; înfumurare, aroganţă, infatuare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. presumntuosità)
1. înfumurare, aroganţă; prezumţie.