Dictionar

Rezultate secundare (Arogant):

Arogant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arrogant, lat. arrogans)

1. (şi s.) care manifestă aroganţă.


Aroganţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)

1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.


Arogant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arrogant, lat. arrogans)

1. (şi s.) care manifestă aroganţă.


Condescendenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condescendance)

1. atitudine plină de consideraţie, de respect, atenţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; amabilitate; deferenţă.

2. (peior.) bunăvoinţă cu aer de dispreţ, aroganţă, superioritate.


Important, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. important)

1. însemnat.

2. influent; de vază.

3. (ir.) plin de aroganţă.


Prezumţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. présomption, lat. praesumptio)

1. părere întemeiată pe fapte aparente; presupunere; supoziţie.

2. (jur.) recunoaştere a unui fapt ca autentic până la proba contrară.

3. părere prea bună despre sine; înfumurare, aroganţă, infatuare.


Prezumţiozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. presumntuosità)

1. înfumurare, aroganţă; prezumţie.


Proterv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. protervo, lat. protervus)

1. arogant şi insolent în mod sfidător.